MUTISM SELECTIV
Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate în care o persoană nu poate vorbi în anumite situații sociale, cum ar fi la școală sau unor persoane pe care nu le vede foarte des.
SUPORTUL ELEVILOR MAI MULTE INFORMATII
Definiții
- Eșecul consecvent de a vorbi în situații sociale specifice, în ciuda vorbirii în alte situații.
- Condiția interferează cu realizările educaționale și cu comunicarea socială.
- Durata este de cel puțin o lună (fără a se limita la prima lună de școală).
- Eșecul de a vorbi nu se datorează lipsei de cunoaștere a limbii vorbite cerute în situația socială sau de confortul acesteia.
- Lipsa vorbirii nu este explicată mai bine de o tulburare de comunicare (de exemplu, bâlbâială) și nu apare din cauza unei tulburări omniprezente a dezvoltării, a schizofreniei sau a altei tulburări psihotice.
Cauzele mutismului selectiv
- Nu se știe ce determină unii copii să dezvolte mutism selectiv, deși se crede că apare ca rezultat al anxietății.
- Se crede că majoritatea copiilor cu mutism selectiv au o predispoziție moștenită la anxietate.
- Având în vedere suprapunerea foarte mare dintre tulburarea de anxietate socială și mutismul selectiv, este foarte posibil ca tulburarea de anxietate socială să provoace mutism selectiv.
- Copiii cu mutism selectiv nu sunt mai predispuși decât ceilalți copii să aibă antecedente de traume timpurii sau evenimente de viață stresante.
- Cu toate acestea, se știe că copiii care au suferit de traume nu mai vorbesc brusc.
Tratamente pentru mutismul selectiv
- Tratamentul la o vârstă fragedă este important. Dacă nu este abordat, mutismul selectiv tinde să se auto-întărească.
- Tratamentul nu se concentrează asupra vorbirii în sine, ci se concentrează pe reducerea anxietății pe care copilul o are pentru a vorbi și pentru a fi auzită de oameni din afara cercului lor imediat de familie și prieteni.
- Cele mai eficiente forme de tratament sunt terapia comportamentală și terapia comportamentală cognitivă
Sprijinirea elevilor cu mutism selectiv
Înainte de a intra în școală / creșă
- Verificați cât de bine vorbește copilul acasă, inclusiv măsura în care vorbește în afara casei.
- Înainte de înscrierea copilului la școală, este util să îi familiarizați cu un adult din școală.
- Oferiți copilului posibilitatea de a vizita înainte de a începe, de preferință când este liniștit.
- Un sistem de prieteni poate fi de ajutor atunci când încep școala.
- În cadrul unei creșe, permiteți părinților / îngrijitorilor să rămână inițial pentru a ajuta la stabilirea copilului.
Comunicare
- Nu puneți nicio presiune asupra copilului să vorbească. Explicați că înțelegeți că este dificil și că pot vorbi atunci când sunt gata.
- Acceptați un răspuns nonverbal la momentul înregistrării.
- Adaptați curriculum-ul astfel încât sarcinile să poată fi realizate non-verbal.
- Nu acordați o atenție suplimentară tăcerii sau nu vă bazați pe forme alternative de comunicare.
- Păstrați o comunicare deschisă între școală și părinți / îngrijitori.
Sprijin în clasă
- Creați o atmosferă acceptabilă și plină de satisfacții pentru toți copiii
- Identificarea unui adult pentru a ajuta la construirea raportului și la dezvoltarea încrederii.
- Încurajați copilul să interacționeze cu alți copii, în special cu un copil mai liniștit.
- Nu insistați asupra contactului vizual.
- Activitățile de grup, precum scandarea sau recitarea unei rime bine cunoscute, pot fi de ajutor.
Monitorizare și sprijin permanent
- Fiți atenți la semnele altor dificultăți de dezvoltare sau educaționale.
- Fiți atenți la posibilele tachinări sau agresiuni. Acționați rapid dacă se întâmplă acest lucru.
- Când schimbați clasa, predarea trebuie planificată cu atenție.
- Includeți obiective individuale pentru consolidarea încrederii și independență.
Mai multe informatii
-
Resurse NHS privind mutismul selectiv
Informații despre semnele, cauzele și diagnosticul mutismului selectiv
-
Asociația de cercetare și informare a mutismului selectiv
O gamă completă de informații pentru profesioniștii din domeniul sănătății și educației